Problema afumatoriei pentru gospodine, mai cu seama in oras, este destul de dificila (da multa bataie de cap). De aceea carnea, sunca, carnatii se vor afuma acolo unde aceasta operatie este posibila. La tara, afumarea se face in podul casei, in cosuri, sau se sapa in curte o groapa adanca de 30-40 cm destinata pentru facerea focului, iar la distanta de 1 m de afumatorie, intre aceasta si groapa,se sapa un canal adanc de circa 30 cm si lat de circa 10-15 cm, care se acopera cu o scandura, iar peste aceasta se toarna pamant.
Prin acest canal va trece fumul de la groapa spre afumatorie, racindu-se pe parcurs; altfel, daca fumul ar ramane cald, el ar putea sa arda tot ce s-a pus la afumat in afumatorie.
Constructia afumatoriei se face in modul urmator: la capatul canalului (santului) care duce de la foc spre afumatorie, se sapa inca o groapa, deasupra careia se pune un butoi vechi sau o cutie facuta din scanduri si prevazuta cu drugi (aceasta inseamna ca inauntrul butoiului sau cutiei de scanduri se vor fixa cativa drugi suspendati in asa fel, ca sa se poata agata de ei carnea pentru sunci etc.). Dar ar fi cel mai bine, daca este posibil, sa se zideasca o afumatorie stabila, care sa fie folosita permanent. Este bine ca focul pentru afumare sa fie facut din lujeri de porumb sau din rumegus, dar pentru aceasta este buna si coaja de stejar sau de fag; cel mai bun fum se obtine insa din ramuri de vita de vie. Lemnul de brad sau aschiile de brad sunt contraindicate, intrucat dau un fum neplacut, care ar putea sa faca carnea amara.
Nu exista comentarii inca.